- COMUNICAT - 27 februarie 2016 la 14:20
Iată, în cele ce urmează, nota de fundamentare, prezentată în reuniunea GpR din data de 24 februarie 2016, de către domnul Constantin COJOCARU, membru fondator al Grupului.
Luni, 22 februarie 2016, Premierul României s-a folosit de prilejul oferit de Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România pentru a repune pe tapet problema regionalizării administrative a României, obiectiv crucial al grupurilor de interese transnaţionale, pas important spre disoluţia statului naţional al Românilor.
În discursul ţinut cu acest prilej, Premierul României reia ideile susţinute de predecesorul său imediat după câştigarea alegerilor parlamentare din anul 2012, care a încercat să pună în practică poruncile primite de la grupurile antiromâneşti care îl ajutaseră să fure voturile românilor şi să se instaleze la Palatul Victoria. Fostul Premier a trebuit să renunţe la ideea regionalizării administrative a României, ca urmare a protestelor vehemente venite din partea societăţii civile, proteste la care am participat şi mulţi dintre cei care, în prezent, suntem membri ai GpR.
Acum, noul Premier al României, apreciind, probabil, că românii au uitat pericolul, reia subiectul regionalizării administrative, subiect drag şi actualului Preşedinte al României, îmbrăcându-l cu argumente noi, dar la fel de şubrede şi la fel de periculoase ca şi cele folosite de predecesorii săi la Palatul Victoria.
Primul-ministru ne spune că ne trebuie regiuni administrative fiindcă altfel nu putem descentraliza deciziile administrative şi nu putem accesa integral fondurile europene. În realitate, România este regionalizată, conform normelor europene, de peste un deceniu, nimic nu ne împiedică să descentralizăm deciziile adiminstrative, iar în ce priveşte fondurile europene, acestea reprezintă câteva procente din sumele care ies din ţară şi nu putem accesa fondurile europene nu pentru că nu avem regiuni administrative, ci, pentru că suntem săraci, pentru că suntem jefuiţi de corporaţiile transnaţionale.
In discursul susţinut la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România, Primul-ministru a afirmat că administraţia locală din România s-ar confrunta cu următoarele trei mari probleme:
1) fragmentarea administraţiei publice locale, în special în mediul rural, dar şi la nivel regional;
2) probleme serioase de coordonare şi integrare a diferitelor programe de dezvoltare, finanţate din fonduri naţionale sau europene, la toate nivelurile: local, judeţean, regional, naţional;
3) problema resurselor financiare pe care le are la dispoziţie administraţia publică locală: venituri proprii reduse – multe autorităţi locale se bazeaza aproape exclusiv pe diferitele tipuri de transferuri.
“În primul rând – ne spune premierul – este vorba de problema fragmentării administraţiei publice locale, în special în mediul rural: avem multe unităţi administrativ-teritoriale sărace, cu populație foarte redusă, cu cheltuieli de funcţionare mari, fără resurse şi care nu pot oferi populaţiei decât servicii publice de o calitate scăzută şi cu costuri foarte mari. Acelaşi fenomen de fragmentare se întâlnește și la nivel regional: consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile şi interesele lor teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică dintr-o anumită zonă.
În al doilea rând, avem probleme serioase de coordonare și integrare a diferitelor programe de dezvoltare. Eforturile şi resursele se împart într-o mulțime de proiecte izolate, ne-corelate, al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, datorită calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor. Acest lucru se întâmplă în cazul multor drumuri, sisteme de apă și canalizare sau şcoli.
În al treilea rând este problema resurselor financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală: venituri proprii reduse – multe autorități locale se bazează aproape exclusiv pe diferitele tipuri de transferuri. Aceste transferuri sunt alocate de multe ori ne-transparent, după preferințe politice sau alte criterii decât nevoia reală, nivelul de dezvoltare economică sau calitatea proiectelor depuse. De asemenea, există riscul foarte serios ca multe din obiectivele realizate cu bani europeni să se degradeze sau să nu producă serviciile pentru care au fost realizate din lipsa resurselor pentru cheltuielile de operare și întreținere. Aici riscăm nu doar să trebuiască să rambursam UE acele fonduri.
Soluţiile propuse, în final, de către Primul-ministru sunt:
1. Comasarea localităţilor;
2. Desfiinţarea judeţelor;
3. Crearea 15-18 regiuni administrative, prin fuziunea a 2-3 judeţe actuale, adică exact cât trebuie ca să poată fi înfiinţată şi Regiunea Autonomă Maghiară.
Premierul este în mare eroare şi în stabilirea diagnosticului şi în stabilirea tratamentului.
1. Comunele şi oraşele României sunt sărace nu pentru că sunt mici, ci pentru că au fost devalizate, decapitalizate, au fost şi sunt jefuite de avuţia pe care au creat-o şi o crează cetăţenii lor.
Comunele şi oraşele României sunt sărace pentru că, din cele 150 de miliarde de euro, cât producem, anual, 90 de miliarde de euro ne sunt luate de cei care au devenit proprietarii capitalului românesc, prin hoţiile numite “privatizări”, “retrocedări”, “despăgubiri”, pentru că 60 miliarde de euro pleacă din ţară, în fiecare an, fără să fie declarate şi impozitate.
Comunele României sunt sărace pentru că ţăranii români au fost aduşi la sapă de lemn, fiind obligaţi să vândă străinilor şi bruma de terenuri pe care le-au moştenit.
2. Problemele de coordonare şi integrare a programelor de dezvoltare ale localităţilor ţării, ca şi a ţării, în ansamblul ei, se rezolvă nu prin crearea de mastodonţi administrativi, ci prin democratizare, prin scoaterea statului de sub controlul mafiei politice şi punerea lui sub contolul cetăţenilor. Detaliile sunt precizate în Constituţia Cetăţenilor.
3. România este singurul stat membru al Uniunii Europene ale cărui venituri bugetare sunt mai mici decât o treime din PIB, respectiv, puţin peste 30%, în timp ce, în statele civilizate ale Uniunii, veniturile bugetare reprezintă peste 50% din PIB. Nu avem bani nici la bugetul de stat, nici la bugetele locale nu pentru că avem commune şi oraşe mici, ci pentru că suntem jefuiţi, de cei care au pus stăpânire pe ţară.
- COMUNICAT - 24 februarie 2016 la 16:57
Iată, în cele ce urmează, nota de fundamentare prezentată de domnul Ioan ROŞCA în reuniunea GpR din data de 24 februarie 2016.
1. Denunţăm jefuirea fondului funciar românesc, operată de regimul postcomunist – cel care a comis şi privatizarea distrugătoare a intreprinderilor, smulse ilicit din proprietatea poporului, prin legea 15/1990.
În această a doua etapă a unei operaţii care trebuie observată şi incriminată în întregul ei, proprietăţile agricole şi silvice capturate în numele statului comunist în etapa precedentă au fost împărţite între numeroşii profitori ai “tranziţiei”, dirijaţi de moştenitorii nomenclaturii securisto-comuniste, cu sprijinul juriştilor rămaşi în serviciul lor.
Jefuitorii au pus mîna şi pe pădurile publice şi au căpuşat despăgubirile distribuite prin ANRP, îmbogătindu-se fulgerător şi necinstit. Pentru ca, în final, pentru a-şi valorifica prada, evitînd confiscările potenţiale, să vîndă masiv teren străinilor “de bună credinţă”, asigurîndu-se astfel şi de complicitatea acestora în acoperirea furtului sistematic al pămîntului românesc.
Trebuie să luptăm nu numai pentru reconstituirea capitalului distrus prin aşa-numita „privatizare”, dar să nu lăsăm să ne fugă de sub picioare nici pămîntul acaparat ilicit.
2. Terenurile moşiereşti expropiate au fost retrocedate selectiv (celor care au cazut la pace cu reţeaua “recuperatorilor”, ce deţinea cheile “justiţiei autonome”- adică secretul cîştigării proceselor) şi cu tardivitatea necesară pentru înstrăinarea prin licitaţii şi privatizări delictuale a unei bune părţi din patrimoniul IAS; pentru compensarea terenului “evaporat”, oferindu-se ulterior despăgubiri arbitrare- controlate prin reţeaua samsarilor. Tot sub IAS fuseseră ascunse terenurile abandonate de chiaburii terorizaţi de cotele imposibile şi arestările masive, sustrase retrocedării mai uşor, pentru că nu fuseseră trecute la rol şi nu existaseră probe scrise de achiziţie (în regat, moştenirile făcîndu-se fără act şi neexistînd carte funciară); sau dacă au existat, puteau fi găsite foarte greu în buncărul arhivelor; iar dacă erau totuşi furnizate de petenţii de rînd, li se cerea acestora să dovedească şi “continuitatea”- adică să prezinte actele prin care fuseseră deposedaţi… fără acte nominale; asta în timp ce petenţilor speciali li se acorda uşor orice suprafaţă.
Cît priveşte categoria micilor proprietari, înscrişi cu forţa în CAP – unde au fost folosiţi ca sclavi, ea a fost întîi jefuită de Comisiile de desfiinţare a CAP – care au înstrainat mafiot patrimoniul cooperativelor şi de centrala care a evaporat fondul de pensii al cooperatorilor, o dată cu arhiva corespunzătoare; după care, a fost rîndul nelegiuitorului fesenist înhăitat cu Comisiile de fond funciar – care au realizat “reconstituirea”… pe alte poziţii decît cele deţinute iniţial, dacă acestea erau valoroase.
Mizeria genocidară la care au fost condamnaţi foştii cooperatori, împreună cu măsurile luate pentru “cîştigarea pariului cu agricultura” (adică descurajarea micilor producători, siliţi la băjenie pe aiurea şi determinaţi să-şi vîndă terenurile ieftin “comasatorilor”) au fost completate cu dispariţia islazurilor, transferate în prundişuri şi rîpi – în timp ce fostele păşuni comunale, bine plasate, ajungeau în mîinile “băieţilor deştepţi”.
Primarii şi consilierii au distribuit netingheriţi către clientela lor (prin concesiuni, vînzări, dări în folosinţă gratuită) numeroase terenuri sustrase reparaţiilor (nepuse la dispoziţia Comisiilor de fond funciar, controlate de aceleaşi persoane), în ciuda regulamentelor care afirmau prioritatea reparaţiei în natură şi eludînd legile care enumerau moduri în care “se puteau” disponibiliza terenuri aflate în administrarea diverselor instituţii.
3. Deşi nu avem motive să sperăm că vor fi demarate acţiuni corectoare eficace, în cadrul unei legalităţi care a favorizat sistematic răufăcătorii funciari, cerem constituirea unor organisme de cercetare penală specializate, care să verifice deciziile Comisiilor de fond funciar, Judecătoriilor, şi ANRP şi NUP-urile procuraturii – constatînd nulitatea actelor abuzive şi operînd anulările de rigoare, retrocedînd terenurile la adevăraţii proprietari şi penalizînd exemplar autorii jafurilor şi abuzurilor şi pe cei care au împiedicat pînă acum inculparea lor.
Sîntem convinşi că o astfel de acţiune, dacă ar fi riguros organizată, ar aduce importante beneficii materiale şi morale părţii sănătoase a societăţii româneşti.
Nu ar trebui să mai fie aplicată mecanic şi dolosiv nici prezumţia cumpărării cu bună credinţă, unor complici care au achiziţionat terenuri la preţuri mult sub valoarea reală. Şi nici să mai beneficieze de impunitate recuperatorii, samsarii, comasatorii, primarii şi consilierii – în conflict de interese – care au distribuit teren părtaşilor sau intermediarilor de paie, pentru a-l cumpăra apoi de la ei.
4. Dar ca să depăşim actualul blocaj, ar trebui probabil să urcăm un etaj mai sus pe scara cauzelor/vinovăţiilor, trecînd de la încălcarea criminală a legilor la conceperea şi folosirea criminală a lor.
Alături de justiţiari perseverenţi ca domnul Gheorghe Cozmuţă, denuţăm utilizarea instituţiilor statului (parlamentul, administraţia centrală şi locală, sistemul juridic, arhivele, cadastrul etc. ) întru realizarea marelui jaf funciar. Dar ne îndoim că un astfel de adevăr va putea fi admis de cei care trăiesc din perpetuarea sistemului, profită de el, sînt în slujba lui, sau au fost îndoctrinaţi să nu-i vadă adevărata faţă. Ei vor susţine pînă la capăt maşinăria care ne distruge societatea.
Noi semnalăm, în numele celor ce mai pot percepe realitatea, falsa legitimitate a sistemului/regimului care a pus la punct spolierea de pămînt a populaţiei româneşti, capturate de un stat român vădit uzurpat.
Denunţăm racilele cadrului juridic, care a susţinut metodic nedreptatea şi dorim inculparea celor care au deturnat sistemul judiciar şi aparatul statal, folosindu-le impotriva populaţiei, incălcînd suveranitatea poporului, ce se află deasupra şi dedesubtul oricărei norme şi e stipulată – formal – de actuala constituţie.
5 În fine, pentru ca o astfel de spoliere a poporului cu ajutorul instituţiilor să fi îngreunată constituţional şi să poată fi pedepsită exemplar, dacă reţeaua uzurpatorilor pierde puterea, cerem schimbarea actualei constituţii, care nu face faţă criminalităţii suprastatale şi juridice.
Astfel de garanţii ale unei democraţiei reale, în care “reprezentanţii” care fac legile nu pot jefui cu ajutorul lor “reprezantaţii” care trebuie să le respecte, sînt introduse în Constituţia Cetăţenilor. De aceea dorim promovarea dezbaterii pe marginea acesteia în spaţiul public. Poporul român are dreptul la un stat care să nu mai poată fi folosit împotriva lui. Sau măcar să ştie că există astfel de propuneri.
6 Unii pretind că integrarea europeană nu ar permite o astfel de revoluţie justiţiară. Respingem o astfel de interpretare a “integrării”, invocată de vinovaţii locali (cu sprijinul ocult al compliciilor de aiurea) întru protejarea distrugătorilor României – care reprezintă un pericol cancerigen şi pentru Europa, dacă nu sînt daţi jos de la cîrma statului român. Europei occidentale trebuie să-i atragem atenţia că ţările din Europa de Est au probleme specifice, extrem de grave, pe care trebuie să fie ajutate – şi nu împiedicate – să le rezolve, că acest cinism faţă de o ţară victimă pune într-o lumină urîtă o civilizaţie mercantilă decadent.
Dacă nu li se impune o postură de colonie, românii nu pot fi exploataţi pînă la distrugere, fără stavile, de mafia locală, pentru ca să nu se rişte perturbarea stabilităţii bursiere la cîteva mii de km.
Sîntem convinşi că nişte adevăraţi reprezentanţi ai intereselor cetăţenilor români ar şti cum să explice concetăţenilor europeni de ce Romania are nevoie de metode speciale pentru a depăşi patologia socială întreţinută de uzurparea politică şi a-şi recupera pămîntul jefuit – de care şi românii au nevoie ca să trăiască demn .
- COMUNICATUL GpR din data de 10 februarie 2016
România şi lumea pot scăpa din ghearele mafiei oligarhice transnaţionale
În cadrul reuniunii sale din data de 10 februarie 2016, GRUPUL PENTRU ROMÂNIA (GpR) a luat în discuţie ultimul Raport Oxfam (Comisia Oxford pentru Combaterea Foametei), raport dezbătut şi în cadrul Reuniunii economice de la Davos, care arată, printre altele, că cei mai bogati 62 de oameni ai Planetei deţin mai multă avuţie decât jumătatea săracă a Lumii.
Datele statistice arată o accelerare a acestui proces de oligarhizare a economiei mondiale.
În timp ce în anul 2015, numărul celor care deţineau în proprietate tot atâta avuţie cât cei mai săraci 3,5 miliarde de oameni, era de 80, în anul 2010, numărul acestora era de 388.
Avem asadar de a face cu o concentrare accentuată a bogăţiei pe plan mondial, materializată şi în faptul că în perioada 2009-2014 averile celor mai bogaţi 80 de oameni ai Planetei s-au dublat.
Predicţiile pentru viitor sunt şi mai sumbre, statisticile Oxfam indicând faptul că, în curând, 1% din populaţie va deţine 99% din avuţia Lumii – asta însemnând că 99% din populaţia Lumii va deţine doar 1% din această avuţie.
Atât la Reuniunea de la Davos cât şi cu alte prilejuri, oameni de ştiinţă importanţi, printre care şi economistul Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, subliniază faptul că această uriaşă concentrare a avuţiei mondiale în mâinile unui număr din ce în ce mai mic de oameni, având în contrapartidă un număr tot mai mare de oameni săraci este la fel de periculoasă ca şi distrugerea mediului înconjurător datorată poluării.
Goana nebună pentru acapararea de avuţie se află la originea tuturor relelor cu care se confruntă omenirea din toate timpurile. Ea stă la baza conflictelor şociale, a revoltelor, dar şi a războaielor pentru cucerirea de resurse şi de pieţe de desfacere.
Soluţia propusă de către Muhammad Yunus constă în acordare de microcredite celor săraci din banii puşi la dispoziţie de către oligarhii lumii prin acţiuni filantropice.
Soluţia propusă de economistul francez Thomas Piketty, autorul cărţii de referinţă CAPITALUL ÎN SECOLUL 21, propune impozitarea progresivă a capitalului şi utilizarea banilor obţinuţi din acest impozit pentru finanţarea serviciilor publice.
Grupul pentru România a luat în dezbatere soluţia propusă de către economistul român Constantin Cojocaru, autorul proiectului de lege privind construcţia economiei democratice, care îi poartă numele, soluţia constând în impozitarea progresivă a marilor averi şi utilizarea banilor astfel obţinuţi pentru investiţii productive, pentru împroprietarirea cetăţenilor cu capital privat, dar şi pentru crearea de capital public destinat exploatării resurselor naturale şi a activităţilor cu caracter strategic.
Iată textul de proiectului de lege supus dezbaterii:
“Lege privind construcţia economiei democratice
(Proiect)
Articolul1.
Se constituie Fondul Naţional de Capital Distributiv, care se alimentează din următoarele surse:
a) impozitul progresiv pe marile proprietăţi;
b) veniturile realizate de statul român prin confiscarea averilor dobândite ilicit;
c) veniturile realizate de statul român prin administrarea capitalului aflat în proprietate publică;
d) alte surse prevăzute de lege.
Articolul 2.
(1) Impozitul progresiv pe marile proprietăţi este plătit de persoanele fizice şi juridice române care deţin în proprietate active reale şi financiare cu o valoare totală mai mare de 500.000 de euro.
(2) Cotele de impozitare progresivă a marilor proprietăţi se stabilesc anual, prin hotărâre de Guvern, astfel încât să se asigure preluarea la Fondul Naţional de Capital Distributiv a 20% din PIB, în fiecare an.
Articolul3.
(1) Sumele colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv sunt folosite astfel:
a) 80% pentru împroprietărirea cu capital productiv a cetăţenilor ţării;
b) 20% pentru crearea de capital aflat în proprietate publică.
(2) Sumele colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv se repartizează, în fiecare an, pe judeţe şi municipiul Bucureşti, proporţional cu numărul locuitorilor acestora.
Articolul4.
(1) În primii 10 ani de aplicare a legii, fiecare cetăţean major al României va primi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv suma de 20.000 de euro, pe care o va folosi pentru cumpărarea de capital productiv: terenuri, construcţii, maşini, utilaje, echipamente etc.
(2) Cei 18 milioane de români majori vor primi cele 20.000 de euro, eşalonat, pe parcursul celor 10 ani.
(3) Cetăţenii vor putea accesa cele 20.000 euro ca persoane fizice autorizate sau ca asociaţi în persoane juridice cu scop lucrativ: asociaţii familiale, societăţi comerciale, cooperative, etc.
(4) Selecţia cererilor de finanţare se va face prin concursuri de proiecte, asemănătoare celor utilizate la accesarea fondurilor europene.
Articolul5.
(1) Începând cu anul 11 de aplicare a legii, vor fi împroprietăriţi cu capital de la Fondul Naţional de Capital Distributiv numai tinerii cetăţeni români, la împlinirea vârstei de 18 ani.
(2) Suma cu care va fi împroprietărit fiecare tânăr cetăţean român va fi stabilită, anual, prin hotărâre de Guvern, dar nu va fi mai mică de 50.000 de euro
Articolul 6.
Cetăţenii vor putea folosi banii primiţi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv şi pentru cumpărarea de acţiuni la societăţi comerciale create prin investiţii făcute de Fondul Naţional de Capital Distributiv.
Articolul 7.
Activele achiziţionate cu bani primiţi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv nu pot fi înstrăinate. Ele pot fi lăsate moştenire, potrivit legii.
Articolul 8.
Tinerii, în vârstă de până la 35 de ani, care nu au şi nu au avut o locuinţă în proprietate, pot opta ca jumătate din sumele cuvenite lor, conform art.4 şi art.5, să fie folosite pentru plata parţială sau integrală a preţului primei lor locuinţe.
Articolul 9.
Organizarea şi funcţionarea Fondului Naţional de Capital Distributiv se stabilesc prin hotărâre de Guvern.”
În următoarea reuniune a GpR, vom continua dezbaterile asupra acestui proiect.
Invităm pe toţi cei interesaţi să facă comentarii şi propuneri pentru îmbunătăţirea textului proiectului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu